New?

Nu pot sa dorm..de o saptamana adorm cand rasare soarele,ma trezesc strasata.Ma bantuie sentimentul ca uit ceva incontinuu,incerc sa imi schimb viata si pentru prima data imi iese,si ma sperii,ma sperii ca numai traiesc dupa stilul meu nesanatos .Ma sperie ideea ca o sa arat diferit,ca numai mananc ciocolata la 3 dimineata,ca nu ma mai plang de lumea inconjuratoare.Asta inseamna ca gasesc un echilibru,si bineinteles vine la pachet cu un baiat.
Si acum incepe panica.Pentru ca ii vad potentialul de a fi ceva serios,si ma vad pe mine cum imi doresc sa fug,ma impor pe mine sa fug.Iti dai seama ca numai poti iubii,cand nu te mai simti capabila sa suferi cum ai suferit candva,nu se masoara in momentele de fericire,se masoara in intesitatea durerii,iar ideea sa simt o aceias durere,din nou.El nu ma vede pe mine asa,nu ma vede o persoana speriata de dragoste,care are nevoie de afectiune excesiva,care vrea sa nu greseasca,sa nu se ataseze,dar care vrea toate sentimentele placute,toata placerea trezitului-cu-mesaj-dulce-si-fiecare-prim-sarut.Nu intelege ca sunt asa,si imi doresc sa nu ii pese.Imi doresc sa nu puna intrebari,sa nu ma intrebe de ce?Asta sunt eu,asa am fost mereu."nu ma sufoca dar fi mereu un spatele meu,nu ma stresa dar iubeste-ma incontinuu,joaca-te cu mine dar nu te plictisii,si fi al meu si numai al meu" par a fi reguli simple nu?Nu vreau sa existe gauri,vreau sa fim un plin.


Tot ce am avut nevoie a fost de o ninsoare zdaravana ca sa ma indragostesc ca dracu.A facut doar sa-mi arate ca viata e altfel.ca pot sa ma eliberez ca pot sa fiu fericita,asta in jumatate de ora.SI am inebunit.Am inceput sa ma plang ca nu ma place ca nu o sa fiu cu el sa imi stresez toti prietenii,si apoi m-a sarutat.Am aflat ca ma place..si m-am panicat si mai rau.Vreau sa fie serios,dar vreau sa nu se termine,sa nu ma atasez sa nu sufar,sa fie ceva complet nou.Vreau sa imi pese,vreau sa fie el ala pentru care sa lupt,sa nu renunt dupa cateva zile,sa VREAU,SA IMI PESE.

Ma auto-contrazic,nu pot sa dorm si fac supradoze de cafea...dar imi era ataaaat de dor de sentimentul asta.Nu as mai fi eu daca nu mi-as face probleme aiurea.

change

Nu poti sa iti schimbi total viata intr-o zi,nu poti uita trecutul intr-o zi,nu poti sa inlocuiesti plansetele cu rasete sau sa iti schimbi total gandurile dinaintea viselor,intr-o zi.Este imposibil sa te transforimi in ceea ce vrei sa devii sa fugi de persoana care esti,intr-o singura zi.Dar e asa simplu sa renunti,cand te-ai chinuit o intreaga zi sa zambesti sa nu te descurajeze vestile poraste,sa manaci mai sanatos,sa fumezi mai putin,sa te trezesti mai bine dispus,sa te misti,sa fi politicos cu toti,sa o iei de la zero,sa fi curat in interior,sa introci pagina...iar cand ajungi inapoi in pat,realizezi ca nu ti-ai gasit o noua iubire,ca tot iti faci filme cu el care vine la tine cade in genunchi iti cere iertare,iar tu ca o regina te intorci si spui NU,sau mai rau zici da si il saruti,nu ai primit 100 de zambete inapoi,si nici nu ai cu 5 kg mai putin,si te-ai chinuit atat..te-ai chinuit si nimic nu s-a schimbat..Il visezi,il visezi si te trezesti singura.nu-ti arde sa te chinui iar sa schimbi ceva..Dar trebuie,trebuie sa nu renunti,sa tii capul sus,o zi doua,sapte,sa incepi sa iti traiesti viata noua sa te acomodezi in ea,sa incepi sa stii cum trebuie sa te comporti e ca si cum ai fi intr-un alt univers,un univers paralel,nu pare nimic schimbat dar totul este,tu nu mai esti tu,numai esti fata aia proasta care a fost parasita si care se teme de orice,care nu e sigura pe nimic,care aluneca prin viata.Nu mai esti asa,esti puternica si frumoasa,si iubita si esti ca in trecutul fericit,dar cu altii oamenii,sau chiar aceias,tu esti alta,tu te-ai schimbat

Pentru ca asta e gresala pe care o facem toti la inceput asteptam sa se schimbe lumea din jurul nostru,dar nu ..noi trebuie sa ne schimbam.
Nu ai cum sa uiti trecutul..poti doar sa.l privesti cu altii ochi

O sa scriu,pentru incultii,prost dezvoltati si imaturi..De data asta,pentru ca sunt nervoasa..adica nu sunt nervoasa,dar ma gandesc de ce omul cu toate "calitatile " de mai sus,trebuie sa aiba contact cu mine..adica pe bune acum,cu ce am gresit eu in viata asta,sa fiu nevoita sa il cunosc?Bine,daa,a fost si vina mea ca am luat parte la aceasta trista cunostinta..dar acum ce pot eu sa mai fac? sa scriu pe pereti "PRIETENE LASA-MA SI PE MINE SA IMI TRAIESC VIATA?"
Cer eu asa mult? Liniste fratee,pace calm..nu ca m.ar interesa opiniile..dar vreau si eu sa merg linistita intr.un loc,si sa pot sa ma simt cat de bine vreau eu.
E ghinion curat ce patesc eu..Si m.am cam saturat..Si cred ca singurul lucru pe care pot sa.l fac este sa ma rog sa isi gaseasca o viata si sa si.o tariasca,sau chestia aia care se numeste blanc de memorie,nu am nevoie sa stie numele meu.


Ti-o spun cu tot respectu.

It's alright because I like the way it hurts.

E ciudat cum niste simple momente iti pot intretine rabdarea si fericirea..E ciudat cum poti accepta suferinta de dupa,din foamea dupa fericire.Toate lucrurile astea nu au o explicatie plauzibila,si nimeni nu pare sa isi bata capul cu ele..Si totusi,de ce mecanismul "o ora de fericire costa o noapte de lacrimi" functioneaza asa exact de fiecare data,de ce nu greseste niciodata,si daca ar gresii cine imi garanteaza mie ca voi fi norocoasa care sa nu plateasca..
De ce ne gasim mereu linistea in bratele alcuiva,de ce nu ne e deajuns sa adormim pe perna noastra,de ce ne trebuie pieptul cuiva?De ce desii stim ca buzele pe care le sarutam cu atata patima or sa ne raneasca cu mii de cuvinte tanjim dupa ele prin vise obsesive.
De ce nu ne invatam nicodata,de ce suntem dependetii de dragoste,de acel sentiment care ne ofera de 2 ori mai putin de cat ne da.Si de ce cand ne da ne da atat de mult,ne ajuta sa ne lispsim de foame,de timp,de noi insine.Dragostea ne face sa scapam de ganduri,ne ofera linistea interioara,adoarme vocea aceea enervanta din capul nostru care ne tot inebuneste sa terminam cu prostiile si sa facem ceva constructiv pentru noi.
Si de ce nicodata nu putem avea dragostea intrutotu?imi amintesc de o seara in vama cand vorbeam cu un tipic exemplar de baiat-care-nu-iubeste,si l.am intrebat."cum facem sa fie dragostea reciproca"a tras adanc si sexi din tigara si a spus"nu se poate."fara mai multe explicatii.
De ce ne indragostim mereu de baiatul nepotrivit,si de ce la inceput ingoram intuitia,de ce alungam gandul care ne spune ca nu e bine?
Inseamna ca ne place suferinta?sau ca pur si simplu nu ne putem lipsii de dragoste?
De ce baietiilor desii nu le este mai usor stiu sa o ascunda mai bine?
De ce oferim ORICE pe NV in speranta ca ceva divin o sa ne faca sa primim aceleas lucruri la schimb?
De ce desii dragoistea ne trage suficente palme incat in mod normal ar trebuii sa fugim ca de dracu,ramanem acolo,suportand,incercand sa ne luptam?
Nu putem birui dragostea,stim ca nu putem sa o facem sa ni se supuna,nu o putem face sa ne promita fericire eterna,liniste..si chiar daca reusim sa biruim forma ei umana,reusim sa uitam persoana prin care se manifeste,apare negresit intr-un alt chip uman,mai puternica mai dureroasa?
Si de ce ne mai luptam? de ce nu o ignoram pur si simplu,desii stim ca biologic putem traii fara ea,inimile noastre nu vor muri nehranite,dar le satisfacem toate poftele,si ne predam inevitabil,deveniind supusii dragostei.
De ce tortura asta infininta?
De ce pur si simplu nu putem sa apreciem ceva INAINTE sa il pierdem..de ce nu ne pasa cand suntem deasupra,ci doar cand ne taram in deznadejde.
De ce nu incercam sa ne impacam cu dragostea in momentele pasice,si o provocam prin inselarea si mintirea persoanei prin care se manifesta.
Sau poate doar eu simt asa,poate ceilati nu merg impotriva furtunii,ci se lasa purtati de vant..zburand?
Si daca doar eu sunt asa,de ce mi se spune ca sunt o persoana cu caracter,ca sunt tare,ca sunt una din persoanele puternice?
Chiar merita sa fi puternica si sa alegi sa te joci in loc sa inveti sa apreciezi simpitatea?
De ce nicodata nu m.au atras persoanele simple,relatiile fara complicatii,persoanele mai slabe ca mine?
De ce intodeauna am vrut pe cineva mai puternic,de ce preferat sa fiu dominata?
De ce desii am suferit suficent incat ar trebuii sa caut ceva mai usor de jucat,caut acelas gen de persoana,acelas gen de relatie,si de ce am impresia ca este cel mai greu de gasit un astfel de om?
Si daca totusi e greu de gasit un om asa,de ce nu ma intereseaza absolut deloc persoana pe care o stiu asa?
Nu mi.am dorit decat sa nu mai am atatea intrebarii sa nu imi pese,sa las lucrurile sa se intample de la sine,dar se pare ca mereu o sa fortez soarta