Poti simti orice de doua ori,iubirea,naivitatea,durerea,dorinta,diferenta intre persoane este siguramta pe care ti-o ofera.Cu unele te poti simti protejat,cu unele slab,in preajma unora te poti simti puternic sau neajutorat,cu unele persoane traiesti din dorinta iar cu altele din necesitate..poti simti ca inu poti traii fara o persoana de atatea ori in viata,incat la sfarsitul numaratorii poti stange un numar considerabil.Cu unele persoane traiesti din placere,dar stii ca daca vor pleca nu vor lasa rani..Oamenii te fac sa ii iubesti din doua moduri,neconditonat si irevocabil,sau limitat..si nu vorbeesc despre dragostea accea care vine la pachet cu fluturi,vobesc despre dragostea atat de pura incat nu o poti transfora in pasiune din firca sa nu o murdaresti.Nu se numeste prietenie nu se numeste iubire se numeste completare,oamenii vin in viata ta ca sa te completeze,iar dragostea aia se simte dupa ce o persoana iti strange bucatile de inima aruncate pe covor si le lipeste cumva


dar chiar daca toti ar pleca cu exceptia ta,chiar daca toti ar sfarama tot din nou si din nou dar tu ai fi langa mine as putea supravietui cumva pentru ca chiar daca nu as mai avea proppria licarire de viata ai sclipi tu in mine,si cumva as reusii sa ma recuperez mereu si mereu( paragraf pentru tine oana,my soulmade.)

But I guess its always been that way-- wanting to be loved... to find someone that makes your heart ache in a good way

Nevoia de schimbare de renastere se resimte cand scapi de rusinea de sine..Dupa luni de umilinta propie de auto-distrugere incepi sa vrei ceva,sa prinzi speranta a ceva nou,nu mai e nici durere,nici golul de nepuntinta de a te simti viu..e ceva ce se trezeste la viata,ceva in inima ta care vrea sa imfloreasca,ceva in tine ,care vrea sa lumineze..Oboseala,foamea,indiferenta par a disparea,si desii negasind iubirea iubesti ca vrei sa incerci,si o faci pentru tine,o faci ca sa iti ceri scuze fata de tine.Numai vrei sa irosesti timpul,numai vrei sa te pierzi in zile identice,vrei sa zambesti mai puternic,sa razi mai mult,si sa speri din ce in ce mai tare ca o sa intalnesti persoana care o sa te aduca de unde ai plecat,in durere.Pentru ca durerea merita,atata timp cat pana la ea,esti in topul lumii,atat timp cat pentru o perioada poti sa zbori.Toata lumea simte dar sa zbori a doua oara pare mai greu,pentru ca dupa ce o persoana te-a zdrobit,e greu sa o faca alta,sistemul de aparare,frica de suferinta se activeaza automat si desii vrei sa zbori si sa cazi,nu poti sa dai totul asa usor unei persoane care candva stii ca te va arunca direct spre cadere.E mai greu sa iti gasesti persoana care simti ca merita sa ii dai caderea ta,si nu oricine are talentul sa te distruga..
Sa iubesti e simplu,sa iubesti este automat,sa gastesti peroana pe care sa o iubesti insa..asta dureaza.Pentru ca numai o persoana incredibil de puternica cu un carcater dominant poate arunca o persoana care dabea ce s-a urcat pe pista de decolare,doar de cateva luni.Astepti sa te ia cineva sa te inalte,dar nimeni nu e destul de bun,pentru ca daca nu are forta sa te inalte,nu are nimic.Si nu oricine te poate manipula frumos sa ii dai tot,pentru ca totul ala se strange greu,si desii vrei sa cazi din nou in valurile marii de fericire ce se termina cu inec inevitabil parca vrei sa fi rapit ..Cand stii jocul prea bine nu poti sa te joci cu oricine,si cand esti campion in caderi nu poti plonja cu oricine.
Cand ai fost pe cea mai inalta muchie,nu vrei sa te arunci de la nivele inferioare..
Ei sunt doar pentru distractie sunt doar pansament temporar al singuratatii,iar eu nu ma multumesc cu atat..Acolo ,undeva,e persoana pentru mine,numai ca sa nu o cunosti e greu,iar sa o recunosti este si mai greu.Nu esti legat de trecut dar nu esti legat nici de prezent,dar schimbarea asta inseamna,ca in tine ceva se indragosteste doar de ideea de viitor,iar eu cred ca atunci cand te asteapta o mare iubire,cand esti aproape sa o cunosti simti..nu dormi,nu mananci iar inima bate tare,pentru ca ea stie stie prea bine cum e sa te simti inainte de a-ti intalnii rapitorul..

sertare

Inima este jumtate de intreg,care se zagrie pe colturi cand nu se uneste cu perechea ei sau cand se desparte de aceasta,cu cat e mai ciobita pe colturi cu atat isi gaseste pereche mai greu,nu se mai poate suda.Inima fara pereche bate simplu adormit,fara senzatii de viata,doar tacere,infinit..Singuratatea este cea mai grea boala pe care o poate dezvolta inima..
Nu-si gaseste jumatatea,nu se uita numai vrea.Zi de zi ea se inegreste,se subtiaza se lipseste de speranta.Si o simti cum bate usor,senzatie neplacuta ca ai un ceas mare nu o cutie pentru iubire in piept vine dupa o zi in care ai ras,ai plans,te-ai jucat ai pierdut ai castigat te-ai razbunat ai ajutat,ajunsa in pat incepi sa simti ceasul din inima,sec,sec,constant.Sa ai o cutie pe care poti sa o umpli cu dragoste si sa o ti mereu goala..asta e singuratatea inimi..
Mereu am crezut ca de cand ne nastem avem in inima niste sertarase cu niste nume gravate pe ele,pentru ca inima simte dinainte,pur si simplu stie cand se umple si cu cine se va umple..poti sa cunosti un om de ani de zile si sa ajungi sa il bagi in sertar din senin.Dar cum stii cate sertare ai? Si daca chiriasi au si cheie sa se intoarca? Sunt oamenii care pur si simplu chiar daca pleaca lasa semne in sertar,ca si cum ar fi stins o tigara pe tapiteria sertarului.Sau poate e altfel,poate e un singur sertar care nu poate fi occupat de mai multe persoane in acelas timp,un singur cel mai bun prieten ,un singur iubit,o singura melodie preferata..
Cheia e la ei sau la tine? Cand incepi sa tii la un om,deschizi tu seraturl sau ti-l deschide el?
Cand nu ai sertarele occupate dai faliment.
Sa nu iubesti pe nimeni este mult mai greu decat sa iubesti pe cineva,chiar daca te chinuie..asta este motto-ul "hotelui" meu,INIMA.

You need to be cold to be queen.

Sa te dezamagesti pe tine intr-o poveste de iubire,este drumul sigur spre prapastia adanca,umeda,neprimitoare,rece a depresiei.Intr-o poveste de iubire,reala sau platonica,scurta sau lunga,furmoasa sau urata,in care de-ai dedicat sau nu,trebuie sa fi si sa ramai mandra de tine,sa iti poti da la sfarsit dreptate,este singura cale de a depasii orice durere,orice pierdere,orice despartire.Doar da-ti dreptate,nu-ti reprosa nimic,ridica-te peste el...simte ca e vina lui,ca tu ai fost prea buna,simte-o cu toata fiinta ta,daca vrei sa reusesti sa poti iubii din nou,sa te potii iubii pe tine din nou,pe el din nou,sau alt baiat.Zambeste-ti mereu cand te uiti in oglinda,chiar si atunci cand siroie de lacrimi iti inunda fata,gatul,zambeste pentru ca nu renunti,fi mandra ca nu renunti,fi mandra ca nu esti genul care pierde.Si chiar daca ai pierdut odata,ai pierdut o lupta,te-ai dezmagit pe tine,viata ta nu are sens,nu te mai vrei pe tine,nu-ti place pielea ta,vrei sa evadezi din tine,pune-ti zambetul pe fata si lupta-te pana castigi.Iti dai seama ca ai castigat cand tu esti impacata cu tine,cand ce-ai izbutit iti face zambetul sa creasca,si inima sa bata.Lupta-te pentru asta,lupta pentru tine.Schimba-ti viata de mii de ori,incepi un nou capitol zilnic,apoi intoarce-te de unde ai plecat si pleaca iar,traieste-ti viata frumos.
O sa te simti slaba,o sa te simti vulnerabila,o sa vrei sa te dai jos din cursul firesc al vietii si sa astepti urmatoarea cursa,o sa vrei sa faci asta des,o sa plangi in valuri de neputinta,o sa vezi rasaritul cu inima goala,o sa plangi pe plaja,o sa te calmeze o tigara,o sa fi frumoasa in tristetea ta,dar nu o sa iti pese,o sa vrei doar sa-ti scoti inima din piept si sa ii faci scandal..dar nu renunta,afla ce-ti doresti si mergi catre acel lucru,chiar daca ai impresia ca mergi pe loc..Nicodata nu fugii,ai rabdare,daca iti doresti cu adevarat se va intampla.Intodeauna fi puternica,fi genul acela care arde puternic in interior in velis rece de neatis,dar fi amuzanta,glumeste,impresioneaza.
Nu lasa un om sa te defineasca pe tine ca persoana,defineste-te tu,defineste-l pe el.Fi centrul universului tau.Uraste-te de fiecare data cand plangi in loc sa actionezi cand te ascunzi in loc sa te lupti,cand nu te duci sa ceri sa obtii ceea ce iti doresti.
Castiga tot,fi peste toti.

I'll be there as soon as I can ..But I'm busy mending broken pieces of the life I had before

Iubirea este cea mai mare incapabilitate a mea.Nu pot sa iubesc,nu pot sa ma atasez,nu pot sa nu fiu rece,totul m-a lasat inghetata incapabila sa imi dezghet,este incapabilitatea cu care ma lupt,dorinta pe care o ucid,dorinta de a iubi.Vreau,vreau,vreau sa iubesc,vreau sa simt,vreau sa ma pot darui,dar inima mea este efectiv paralizata,nu poate produce dragoste nu se poate misca in ritmul iubiri.Oricine ar incerca sa se aporpie,orice relatie am,nu pot sa ma atasez,nu simt,sunt imuna,nu trece nici un sentiment mai profund de simpatie de primul/20 strat al inimii mele.Nu pot.Sunt incapabila sa iubesc,incapabila sa simt,incapabila sa imi pese,si ma ucide chestia asta,ma intrsiteaza.Ma intriseaza lipsa fluturilor din stomacul meu,ma intristeaza gaura mare,nedureroasa,din mine pe care nu o pot umple cu nimic.

New?

Nu pot sa dorm..de o saptamana adorm cand rasare soarele,ma trezesc strasata.Ma bantuie sentimentul ca uit ceva incontinuu,incerc sa imi schimb viata si pentru prima data imi iese,si ma sperii,ma sperii ca numai traiesc dupa stilul meu nesanatos .Ma sperie ideea ca o sa arat diferit,ca numai mananc ciocolata la 3 dimineata,ca nu ma mai plang de lumea inconjuratoare.Asta inseamna ca gasesc un echilibru,si bineinteles vine la pachet cu un baiat.
Si acum incepe panica.Pentru ca ii vad potentialul de a fi ceva serios,si ma vad pe mine cum imi doresc sa fug,ma impor pe mine sa fug.Iti dai seama ca numai poti iubii,cand nu te mai simti capabila sa suferi cum ai suferit candva,nu se masoara in momentele de fericire,se masoara in intesitatea durerii,iar ideea sa simt o aceias durere,din nou.El nu ma vede pe mine asa,nu ma vede o persoana speriata de dragoste,care are nevoie de afectiune excesiva,care vrea sa nu greseasca,sa nu se ataseze,dar care vrea toate sentimentele placute,toata placerea trezitului-cu-mesaj-dulce-si-fiecare-prim-sarut.Nu intelege ca sunt asa,si imi doresc sa nu ii pese.Imi doresc sa nu puna intrebari,sa nu ma intrebe de ce?Asta sunt eu,asa am fost mereu."nu ma sufoca dar fi mereu un spatele meu,nu ma stresa dar iubeste-ma incontinuu,joaca-te cu mine dar nu te plictisii,si fi al meu si numai al meu" par a fi reguli simple nu?Nu vreau sa existe gauri,vreau sa fim un plin.


Tot ce am avut nevoie a fost de o ninsoare zdaravana ca sa ma indragostesc ca dracu.A facut doar sa-mi arate ca viata e altfel.ca pot sa ma eliberez ca pot sa fiu fericita,asta in jumatate de ora.SI am inebunit.Am inceput sa ma plang ca nu ma place ca nu o sa fiu cu el sa imi stresez toti prietenii,si apoi m-a sarutat.Am aflat ca ma place..si m-am panicat si mai rau.Vreau sa fie serios,dar vreau sa nu se termine,sa nu ma atasez sa nu sufar,sa fie ceva complet nou.Vreau sa imi pese,vreau sa fie el ala pentru care sa lupt,sa nu renunt dupa cateva zile,sa VREAU,SA IMI PESE.

Ma auto-contrazic,nu pot sa dorm si fac supradoze de cafea...dar imi era ataaaat de dor de sentimentul asta.Nu as mai fi eu daca nu mi-as face probleme aiurea.

change

Nu poti sa iti schimbi total viata intr-o zi,nu poti uita trecutul intr-o zi,nu poti sa inlocuiesti plansetele cu rasete sau sa iti schimbi total gandurile dinaintea viselor,intr-o zi.Este imposibil sa te transforimi in ceea ce vrei sa devii sa fugi de persoana care esti,intr-o singura zi.Dar e asa simplu sa renunti,cand te-ai chinuit o intreaga zi sa zambesti sa nu te descurajeze vestile poraste,sa manaci mai sanatos,sa fumezi mai putin,sa te trezesti mai bine dispus,sa te misti,sa fi politicos cu toti,sa o iei de la zero,sa fi curat in interior,sa introci pagina...iar cand ajungi inapoi in pat,realizezi ca nu ti-ai gasit o noua iubire,ca tot iti faci filme cu el care vine la tine cade in genunchi iti cere iertare,iar tu ca o regina te intorci si spui NU,sau mai rau zici da si il saruti,nu ai primit 100 de zambete inapoi,si nici nu ai cu 5 kg mai putin,si te-ai chinuit atat..te-ai chinuit si nimic nu s-a schimbat..Il visezi,il visezi si te trezesti singura.nu-ti arde sa te chinui iar sa schimbi ceva..Dar trebuie,trebuie sa nu renunti,sa tii capul sus,o zi doua,sapte,sa incepi sa iti traiesti viata noua sa te acomodezi in ea,sa incepi sa stii cum trebuie sa te comporti e ca si cum ai fi intr-un alt univers,un univers paralel,nu pare nimic schimbat dar totul este,tu nu mai esti tu,numai esti fata aia proasta care a fost parasita si care se teme de orice,care nu e sigura pe nimic,care aluneca prin viata.Nu mai esti asa,esti puternica si frumoasa,si iubita si esti ca in trecutul fericit,dar cu altii oamenii,sau chiar aceias,tu esti alta,tu te-ai schimbat

Pentru ca asta e gresala pe care o facem toti la inceput asteptam sa se schimbe lumea din jurul nostru,dar nu ..noi trebuie sa ne schimbam.
Nu ai cum sa uiti trecutul..poti doar sa.l privesti cu altii ochi

O sa scriu,pentru incultii,prost dezvoltati si imaturi..De data asta,pentru ca sunt nervoasa..adica nu sunt nervoasa,dar ma gandesc de ce omul cu toate "calitatile " de mai sus,trebuie sa aiba contact cu mine..adica pe bune acum,cu ce am gresit eu in viata asta,sa fiu nevoita sa il cunosc?Bine,daa,a fost si vina mea ca am luat parte la aceasta trista cunostinta..dar acum ce pot eu sa mai fac? sa scriu pe pereti "PRIETENE LASA-MA SI PE MINE SA IMI TRAIESC VIATA?"
Cer eu asa mult? Liniste fratee,pace calm..nu ca m.ar interesa opiniile..dar vreau si eu sa merg linistita intr.un loc,si sa pot sa ma simt cat de bine vreau eu.
E ghinion curat ce patesc eu..Si m.am cam saturat..Si cred ca singurul lucru pe care pot sa.l fac este sa ma rog sa isi gaseasca o viata si sa si.o tariasca,sau chestia aia care se numeste blanc de memorie,nu am nevoie sa stie numele meu.


Ti-o spun cu tot respectu.

It's alright because I like the way it hurts.

E ciudat cum niste simple momente iti pot intretine rabdarea si fericirea..E ciudat cum poti accepta suferinta de dupa,din foamea dupa fericire.Toate lucrurile astea nu au o explicatie plauzibila,si nimeni nu pare sa isi bata capul cu ele..Si totusi,de ce mecanismul "o ora de fericire costa o noapte de lacrimi" functioneaza asa exact de fiecare data,de ce nu greseste niciodata,si daca ar gresii cine imi garanteaza mie ca voi fi norocoasa care sa nu plateasca..
De ce ne gasim mereu linistea in bratele alcuiva,de ce nu ne e deajuns sa adormim pe perna noastra,de ce ne trebuie pieptul cuiva?De ce desii stim ca buzele pe care le sarutam cu atata patima or sa ne raneasca cu mii de cuvinte tanjim dupa ele prin vise obsesive.
De ce nu ne invatam nicodata,de ce suntem dependetii de dragoste,de acel sentiment care ne ofera de 2 ori mai putin de cat ne da.Si de ce cand ne da ne da atat de mult,ne ajuta sa ne lispsim de foame,de timp,de noi insine.Dragostea ne face sa scapam de ganduri,ne ofera linistea interioara,adoarme vocea aceea enervanta din capul nostru care ne tot inebuneste sa terminam cu prostiile si sa facem ceva constructiv pentru noi.
Si de ce nicodata nu putem avea dragostea intrutotu?imi amintesc de o seara in vama cand vorbeam cu un tipic exemplar de baiat-care-nu-iubeste,si l.am intrebat."cum facem sa fie dragostea reciproca"a tras adanc si sexi din tigara si a spus"nu se poate."fara mai multe explicatii.
De ce ne indragostim mereu de baiatul nepotrivit,si de ce la inceput ingoram intuitia,de ce alungam gandul care ne spune ca nu e bine?
Inseamna ca ne place suferinta?sau ca pur si simplu nu ne putem lipsii de dragoste?
De ce baietiilor desii nu le este mai usor stiu sa o ascunda mai bine?
De ce oferim ORICE pe NV in speranta ca ceva divin o sa ne faca sa primim aceleas lucruri la schimb?
De ce desii dragoistea ne trage suficente palme incat in mod normal ar trebuii sa fugim ca de dracu,ramanem acolo,suportand,incercand sa ne luptam?
Nu putem birui dragostea,stim ca nu putem sa o facem sa ni se supuna,nu o putem face sa ne promita fericire eterna,liniste..si chiar daca reusim sa biruim forma ei umana,reusim sa uitam persoana prin care se manifeste,apare negresit intr-un alt chip uman,mai puternica mai dureroasa?
Si de ce ne mai luptam? de ce nu o ignoram pur si simplu,desii stim ca biologic putem traii fara ea,inimile noastre nu vor muri nehranite,dar le satisfacem toate poftele,si ne predam inevitabil,deveniind supusii dragostei.
De ce tortura asta infininta?
De ce pur si simplu nu putem sa apreciem ceva INAINTE sa il pierdem..de ce nu ne pasa cand suntem deasupra,ci doar cand ne taram in deznadejde.
De ce nu incercam sa ne impacam cu dragostea in momentele pasice,si o provocam prin inselarea si mintirea persoanei prin care se manifesta.
Sau poate doar eu simt asa,poate ceilati nu merg impotriva furtunii,ci se lasa purtati de vant..zburand?
Si daca doar eu sunt asa,de ce mi se spune ca sunt o persoana cu caracter,ca sunt tare,ca sunt una din persoanele puternice?
Chiar merita sa fi puternica si sa alegi sa te joci in loc sa inveti sa apreciezi simpitatea?
De ce nicodata nu m.au atras persoanele simple,relatiile fara complicatii,persoanele mai slabe ca mine?
De ce intodeauna am vrut pe cineva mai puternic,de ce preferat sa fiu dominata?
De ce desii am suferit suficent incat ar trebuii sa caut ceva mai usor de jucat,caut acelas gen de persoana,acelas gen de relatie,si de ce am impresia ca este cel mai greu de gasit un astfel de om?
Si daca totusi e greu de gasit un om asa,de ce nu ma intereseaza absolut deloc persoana pe care o stiu asa?
Nu mi.am dorit decat sa nu mai am atatea intrebarii sa nu imi pese,sa las lucrurile sa se intample de la sine,dar se pare ca mereu o sa fortez soarta